Primul automobil aerodinamic a fost "made in Romania"
In general ne plac masinile mai ales pentru forma lor, Ford GT40, McLaren F1, Bugatti Veyron, etc. O caroserie apetisanta este strans legata de obicei de performante cel putin interesante.
Aurel Persu a fost un inginer mecanic roman, creatorul primului automobil aerodinamic din lume, brevetat la 19 septembrie 1924. Ce inseamna asta? O masina aerodinamica este construita in asa fel incat, in deplasare, sa intampine o rezistenta cat mai mica din partea aerului. Ganditi-va asa: masinile moderne nu ar putea atinge performanta lor maxima daca nu ar avea o caroserie aerodinamica pentru a “taia” aerul.
Asadar, cum a ajuns domnul Persu sa construiasca automobilul? Dupa multe calcule si o idee exagerat de nebuneasca pentru acea vreme, cum altfel? Forma picaturii de apa in cadere a fost raspunsul obtinut de inginer, care a construit automobilul din buzunarul propriu intre anii 1922-1924, in Germania. Coeficientii aerodinamici atinsi de Aurel Persu, de 0.22, sunt greu de obtinut chiar si in ziua de azi. Daca aveti ceva de spus despre aspectul automobilului, ganditi-va ca nici Angelina Jolie nu era foarte frumoasa in stadiu embrionar.
Automobilul a fost donat de Persu Muzeului National Tehnic “Dimitrie Leonida” in 1969.
Ford si General Motors au vazut cu ochii lor viitorul industriei auto in creatia inginerului roman si au vrut sa cumpere brevetul, insa nu au garantat construirea acestuia, lucru care l-a determinat pe Persu sa refuze cele doua companii.
In concluzie, avem cu ce ne lauda. Romanii au adus contributii extrem de importante industriei auto, aviatiei, calculatoarelor si nu numai. Nu uitati istoria noastra bogata.
Automobilul cu formă aerodinamică
Invenția care l-a făcut celebru a fost un „Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922.
După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania.
Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.
Aurel Persu a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 km, cu o viteză maximă de circa 80 km pe oră. Datorită lipsei diferențialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranță. Persu a donat automobilul, in stare de functionare, Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida” in anul 1969. In prezent, el nu mai functioneaza, iar caroseria este deteriorata. Deși automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele Ford și General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, fără a garanta însă și construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator să refuze propunerea.
Activități ulterioare
În țară a fost conferențiar la Școala Politehnică iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov. A ieșit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977.
Premiul Automobilul aerodinamic Aurel Persu
Revista „Auto Mondial” împreună cu Național TV, emisiunea „autoMobile” și Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida” au inițiat din 2006 „Premiul Automobilul aerodinamic Aurel Persu” care se acordă anual constructorilor de automobile pentru modele noi cu un coeficient de aerodinamicitate sub 0,3 și un design atrăgător. În 2006 s-a acordat acest premiu automobilului Mercedes S-Klasse iar în 2007 s-a acordat automobilului Toyota Corolla.
Pastrati si imbunatatiti aerodinamica masinii
Deschiderea unui geam la 100 km/h mareste consumul de combustibil cu peste 10%, in functie de tipul masinii, chiar mai mult decat aerul conditionat folosit in aceleasi conditii. Aceasta, ca si oricare alta modificare care strica aerodinamica masinii poate fi foarte daunatoare consumului sau.
De cele mai multe ori neglijata din punct de vedere aerodinamic - iar in cazul modificarilor “dupa ureche” - chiar incarcata inutil cu elemente suplimentare (spoilere, eleroane, praguri, deflectoare de aer la geamuri) - caroseria poate fi un factor important in sporirea performantelor dinamice ale masinii. Cu cat suprafata frontala a caroseriei este mai mica, cu atat rezistenta la inaintare este mai scazuta si, implicit, autovehiculul se deplaseaza mai rapid, cu un consum mai scazut de combustibil.
Dintre tipurile de caroserii cunoscute, cele mai aerodinamice sunt, in ordine, berlinele, hatchback-urile, break-urile si apoi monovolumele. Desi un hatchback are, in general, un look mai sportiv, mai eficienta aerodinamic este caroseria tip berlina.
Oglinzile retrovizoare se aleg in asa fel incat sa fie cat mai aerodinamice si sa expuna curentului de aer o suprafata cat mai mica. Antena se va alege cat mai scurta si subtire, cu suport aerodinamic. Spoilerul, chiar daca arata bine, reprezinta o incarcare aerodinamica a suprafetei frontale; daca nu va puteti dispensa de el, alegeti unul cat mai mic ca suprafata. Solutia ideala este renuntarea la spoiler si coborarea masinii din suspensie, pana la un nivel care sa va satisfaca nevoia de look dinamic.
E bine ca stergatoarele de parbriz sa aiba deflectoare de aer. Daca va cumparati o masina noua, nu neglijati nici aceste aspecte.
Emblema si manerele de usi in relief, dauneaza si ele liniei aerodinamice a masinii, deci daca se poate, alegeti o masina cu portiere ingropate si nu in relief. Ultimele modele de autoturisme (ex. VW Golf V) au renuntat la semnalizatoarele clasice, integrate in aripi, mutandu-le in carcasele oglinzilor retrovizoare. Castigul este evident: aerodinamica imbunatatita, cablaje electrice mai scurte, neperforarea aripilor, deci si sporirea rezistentei la coroziune).
Nu este de neglijat la alegerea unei masini de la care doriti sa obtineti performanta unghiul de inclinare al parbrizului precum si inaltimea totala a caroseriei. In general, acestea sunt interdependente: un parbriz foarte inclinat inseamna o caroserie mai joasa si invers. Planseul modelelor recente asigura scurgerea uniforma a aerului pe sub caroserie, fara turbulente. Limitati gurile de admisie a aerului la strictul necesar racirii motorului si franelor. Tot ce e in plus, franeaza aerodinamic caroseria.
